Îhîm, weekendul ăsta miroase niţel a libertate, cel puţin pentru mine... Astăzi după amiază Adameştii mici pleacă în vizită la bunicul lor şi se întorc duminică. N-am mai avut timp fără ei de mai bine de trei luni, aşa că îl merit. Nu ştiu ce am de gând să fac cu timpul ăsta doar pentru mine, dar ştiu că am să mă odihnesc. Sunt aşa de frântă, încât de două dimineţi mă trezesc când sună alarma, mă ridic automat din pat, mă întreb ce zi e, dacă trebuie să trezesc copiii şi dacă merg la serviciu şi când realizez că DA, trebuie să mă ridic din pat, îmi vine să plâng... Am să dorm, am să-mi beau cafeaua în linişte două dimineţi, am să ascult liniştea din casă, poate că am să fac şi nişte ordine prin casă, am să gătesc duminică dimineaţă şi am să mă bucur duminică după amiază că mi se întorc mânjii acasă. Pentru că, evident, o să-mi fie dor de ei...
Iar ei se vor bucura două zile de aer curat, soare (sper eu), de un bunic care tânjeşte după ei şi care se pregăteşte intens pentru vizita lor, care a promis că le face clătite cu brânză la cuptor doar pentru că Ilinca l-a întrebat dacă ştiesă facă şi clătite. E un weekend fără teme pentru că urmează săptămâna altfel şi nu fac cine ştie ce şcoală. Va fi un weekend bun pentru toţi, în care ne vom încărca bateriile şi ne vom bucura. Zile frumoase tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu