O zi: buna sa rea?

Mi-am pus un pahar cu vin. Rosu, sec, tare, cu un an mai batran ca Ilinca, primit in dar de la sotul meu. Trag adanc aer in piept. Miroase a primavara. Si ma gandesc la ziua de azi. A fost ca o plimbare intr-un montagne rousse, din punct de vedere emotional. A fost o zi in care am plans de trei ori. Prima oara de dor. A doua oara de frustrare si neputinta. A treia oara de bucurie... A fost o zi in care am simtit ca traiesc. A fost o zi care m-a stors, in care am cazut, m-am ridicat si am simtit ca o pot lua de la inceput. Am plans putin de dorul celui fara de care va trebui sa supravietuiesc inca trei luni, desi uneori mi-e atat de greu incat ma doare sufletul... Am plans putin pentru ca, uneori, pun la suflet rautatile celorlalti si ii las sa ma fac sa sufar... Am plans putin de fericire. Fericirea de a fi mama unor copii minunati, mama unei fetite motate care a gatit o salata de fructe si a unui baietel care a obtinut punctaj maxim la un concurs... Realizez ca imi regasesc echilibrul si bucuria de a trai doar daca ma bucur de fiecare clipa petrecuta alaturi de copii, de omul meu si de prieteni. Omul meu nu e acum, fizic, langa mine. Dar il simt aproape mereu. L-am simtit azi aproape cand am mancat o tona de sarmale facute de el. Il simt aproape acum, cand beau un vin bun. Nici pe copii nu ii am aproape in fiecare clipa, dar ii stiu cu gandul la mine. Nici prietenii nu stau in aceeasi casa cu mine, dar ii simt acolo, in viata mea, bucurandu-se o data cu mine... Nu plang in fiecare zi, dar cand o fac, o fac din suflet. In concluzie, a fost o zi buna. Pentru ca am simtit ca traiesc. Sa bem pentru asta, zic!