Despre cum e în vacanţă sau cum să tragem mâţa de coadă

Fix când mă gândeam să scriu o postare din aia seacă, să mă vait că n-am despre ce să mai scriu pe blog, nemaiavând principalele două surse de inspiraţie acasă, iaca sună telefonul. Cine-i oare? Iaca sursele mele de inspiraţie...

Întâi am avut o conversaţie cu fiul meu. Care mi-a povestit cum au fost ei azi în vizită la vărul meu de la ora 12 la ora 19. Au stat atâtea ore pe capul Tinei, i-au tocat ăleia nervii, i-au mâncat mâncarea, i-au băut limonada, au lins prăjitura, au zburătăcit găinile, raţele, porcii şi puii, au alergat căţelul şi pisica. I-au consumat curentul uitându-se la televizor şi într-un final a venit bunicul să-i ia acasă. (Luaţi aminte, nu-i poftiţi în vizite pe aştia doi că-i uita Dzeu la voi şi aduc şi pagubă, mănâncă prea mult, fac gălăgie şi vorbesc într-una) În timp ce povestea cu încântare despre cele de mai sus, începe Luca să ţipe „Gooooool!!!!”

-         Aham, deci te uiţi la meci. Cine a dat gol?

-         Nu ştiu, răspunde dânsul iute. Dar a dat cineva gol.

Ce frumos, se uită şi băiatul meu la un meci şi habar n-are cine cu cine joacă...

-         Îţi place în vacanţă?

-         Daaaaaa, e foarte frumos.

-         Mai boceşti că s-a terminat şcoala?

-         Nuuuuuuu.

-         Îţi mai e dor de doamna şi de domnul?

-         Da, puţin...

În maxim două săptămâni îi trece şi dorul, garantez.

Ia să schimb două vorbe şi cu fiica mea. Care ce credeţi că făcea? Trăgea mâţa de coadă. Şi citea. Nu la figurat, ci la propriu. Trăgea mâţa de coadă. Sigur mâţa aia are astăzi coada puţin mai lungă decât ieri.

-         Ţie cum ţi-a plăcut ziua de astăzi?

-         Oh, a fost frumoasă, mi-a plăcut in vizită. Vreau să mai merg.

-         Ţie ţi-e dor de şcoală?

-         Nuuuuuuu, absolut deloc.

M-am liniştit.

Ca atare la bunicul e frumos, se poate trage o mâţă de coadă oricând, se pot culca la orice oră că nimeni nu zice nimic, au voie să mănânce orice, bunicul nu numără calorii, pot face drăcii că nu-i ceartă nimeni. Trebuie doar să nu se certe, să îşi facă paturile dimineaţa şi să facă ordine în urma lor. Cum bunicul nu e deloc pretenţios, îl pot mulţumi uşor J

De dimineaţă am întrebat de ce nu m-a sunat când s-au trezit. Cumva nu vă e dor de mama voastră? „Nu prea, mi s-a răspuns cu sinceritate”. „Nici mie nu prea”, am răspuns şi eu tot cu sinceritate. :)