Pe cand avea vreo 4 ani si mergea fara drag la gradinita, Luca vroia sa se faca paleontolog. Imi amintesc si acum ziua in care m-a chemat doamna educatoare deoparte, spunandu-mi ca psiholoaga institutiei vrea s-o cunoasca pe mama baietelului care vrea sa se faca paleontolog. Nu se descurca sa manance singur prea bine, renuntase cu cateva luni in urma la pampersii de noapte, dar recita corect zeci de denumiri incurcate de dinozauri. Citisem zeci de carti despre dinozauri, de zeci de ori fiecare. Colegii lui vroiau sa se faca pompieri, politisti, doctori. El o tinea pe-a lui: vroia sa fie paleontolog. Si a tinut-o tot asa pana pe la vreo 8 ani, cred. Intrase deja la scoala... Apoi, o vreme, a parut dezorientat. Nu reusea sa-si gaseasca o alta meserie pe care s-o practice, cand va fi mare... Acum vreun an, s-a decis iar: vroia sa fie arhitect. Pentru ca, treptat, nebunia cu dinozaurii a fost inlocuita cu lego. Mii de piese de lego, carute de bani si timp l-au tinut ocupat ore in sir. Inca il mai tin ocupat si acum. Constructii complicate, baze militare, ferme, blocuri, avioane, vapoare, au iesit din mainile lui dibace. Pe unele le-am imortalizat in poze, pe altele n-am mai apucat... Astazi a-a decis din nou. Vrea sa se faca pilot. Am fost si-am vazut avioanele de la mitingul aviatic de la Bobocu. Mi-am dorit sa ajung in fiecare an, dar abia azi am reusit pentru prima oara. A fost una din clipele de care vreau sa-mi amintesc mereu. A fost unul din rarele momente cand, de fericire, lui Luca i se lumineaza chipul ala serios si incepe sa vorbeasca. Cand este exrrem de fericit, Luca incepe sa vorbeasca. Mult. Si sa puna intrebari. Multe. Si, dintr-o data, a zis in gura mare: maaaami, cand o sa fiu mare vreau sa fiu pilot!!! Apoi a inceput sa puna intrebari tuturor cadrelor militare care ii ieseau in cale, despre avioane. Si masini militare. Despre orice. Asa cum a invatat el din plimbarile cu cercetasii ca se poate face. Ca e normal sa faci. Sa intrebi. Si sa capeti raspunsuri. Cand i s-a explicat despre semnale si codul morse, a inviat din nou. De fericire. Si iar a zis: mami, eu vreau sa ma fac pilot. Inspre final am avut o conversatie frumoasa:
- mami, tu ce ai vrea sa ma fac cand o sa fiu mare: pilot sau arhitect?
-as vrea sa alegi ceva ce te face sa fii fericit. E important sa fii fericit si sa faci un lucru cu placere. Orice faci, fa cu drag.
- atunci ma fac pilot. Vreau sa merg la scoala militara si sa invat sa pilotez avioane.
- pai si cu inima mea cum ramane? O sa se opreasca putin cate putin ori de care ori te urci in avion...
- de ce?
- de teama sa nu patesti ceva.
- atunci de iau cu mine, mami. De fiecare data :-)
Asadar, cand o sa fie Luca mare, eu mama lui o sa fiu pilot :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu