Dragă Luca (2)

Încep prin a-ţi spune că mă bucur că nu vă am decât pe voi, pentru că nu aş mai fi rezistat emoţiilor unei a treia zile ca cea de ieri şi cea de astăzi. Ştiu că mai zilele trecute îmi spuneai că ţi-s tare dragi bebeluşii şă că mai vrei un frăţior, dar, sincer, astăzi mă bucur că nu mai ai un frăţior.

Sfârşitul clasei a patra a fost un moment emoţionant pentru tine. Şi pentru mine, desigur. Te-ai descurcat cu brio şi de data asta, deşi mi s-a frânt inima când te-am găsit plângând astă seară singur în casă, după serbare. Ştiam că ai să plângi, simţeam asta, dar tot m-ai luat pe nepregătite şi parcă nu am găsit cele mai bune cuvinte de încurajare. Ştiu că ţi-am zis vreo două vorbe, pe care le-am vrut de încurajare, dar, auzindu-mă, am ales să tac. Să tac şi să te strâng în braţe. Şi să te las să termini lacrimile, să respiri adânc şi s-o iei de la început.

Despărţirea de Domnul şi de Doamna n-a fost deloc uşoară. Nici pentru tine, nici pentru colegii tăi. Eraţi care mai de care mai trişti şi cu ochii înlăcrimaţi când făceaţi poze cu cei doi oameni minunaţi care v-au îndrumat în primii patru ani de şcoală. Ce ani frumoşi, ce amintiri frumoase, câtă dedicaţie şi dăruire din partea dumnealor! În timp ce tu şi colegii tăi vă spunea rolurile frumos şi cu umor, eu am ales să-i privesc preţ de câteva clipe pe Domnul şi pe Doamna. Domnul, emoţionat, vă privea lung, fix ca un tată mândru de copiii lui. Doamna îşi ştergea lacrimile care se încăpăţânau să se adune în colţul ochilor şi la final parcă nu-şi mai găsea cuvintele de emoţie.

Ştii care mi s-a părut cel mai frumos moment? Momentul de la final când i-aţi înmânat bobocului de clasa zero cheia clasei voastre. O cheie frumoasă, mare, de lemn, pe care scria „cheia succesului”. Atunci am realizat că s-a terminat şi etapa asta din viaţa ta. Ai avut parte de cea mai bună echipă de dascăli. Ai legat prietenii care sper să dureze cât mai mult. Voi, tu şi colegii tăi, sunteţi altfel decât alţi copiii de vârsta voastră. Pentru că voi, înainte de a înţelege şi a învăţa ce înseamnă competiţia, aţi înţeles şi aţi învăţat ce însemană să fii un prieten bun pentru celălalt, aţi înţeles şi aţi învăţat ce înseamnă să dai o mână de ajutor, aţi înţeles şi aţi învăţat că e mai simplu să ajuţi decât să râzi de celălalt. Voi aveţi în mare avantaj faţă de ceilalţi, aţi avut şansa să fiţi, înainte de toate, prieteni. Şi lucrurile astea mi se par mult mai importante decât toate diplomele, medaliile şi sutele de puncte obţinute la concursuri.

Ştiu că te temi de ce va urma. Dar noi, mami şi tati, suntem aici să te susţinem, să te îndrumăm, să te sprijinim, să ne bucurăm şi să ne întristăm alături de tine. De fapt, îţi este teamă de necunoscut. Aşa cum îţi era şi la începutul clasei întâi. Dar, vezi, anii au trecut, ai crescut, ai ajuns la concluzia că n-a fost chiar aşa de greu. Nu o să fie nici de acum înainte. Pentru că ştiu că poţi. Trebuie doar să ai încredere. În tine şi în noi.

Cu drag,

Mami şi tati