Astăzi, Ilinca şi dungile

Ieri, am povestit despre Ilinca şi miorlăielile ei. Astăzi, povestim despre Ilinca şi nişte dungi.

Aş lua-o totuşi cu începutul zilei, memorabilă de altfel până la această oră. Mă aşteptam s-o găsesc cu un ditamai botul din cauză de vaccin, dar am găsit-o dis de dimineaţă zâmbind. Wow, ce surpriză!!! Ilinca nu zâmbeşte niciodată la trezire. E veşnic morocănoasă şi veşnic se miorlăie. Şi totuşi, azi s-a trezit veselă şi gureşă ca o vrăbiuţă. La prânz, după vaccin, era la fel de veselă. Prima grijă a fost să-mi povestească despre cum NU ARE TEME!!!! Doamna învăţătoare, ţin să vă mulţumesc pe această cale pentru o nouă  repriză de Ilinca fericită. După amiază a fost la desing, a venit la mine la birou şi.... supriză: era tot veselă şi glumeaţă!!!

Pe drumul spre casă, am început să-mi recunosc copilul: a început cu "vreau". Vreau 50 de bani să-mi iau ceva de la magazin. Vreau bomboane. Vreau ciocolată. Vreau biscuiţi. Vreaă căciulă de moş de un leu cincizeci, vreau mănuşi, etc. Îi zic:
- Te rog, mai termină cu "vreau" ăsta, zic eu, nu te vezi cu burtă ai făcut? mai lasă-l încolo de zahăr, îngraşă.
Ea îşi descheie tacticoasă fermoarul la geacă şi îmi arată bluza cu dungi spunându-mi foarte serioasă:
- Ţi se pare că m-am îngrăşat. E de la dungi. Dungile orizontale te fac să pari mai grasă şi mai scundă. Aşa că nu-mi mai da să port bluza asta în dungi. :)))))

No comment, no comment. Ilinca le ştie pe toate, mai ales cum e cu dungile.