Nu, n-am să scriu despre politică, de data asta am ales să mă ţin departe de toată nebunia asta a alegerilor. Nu am intrat în polemici electorale, dar am mers la vot, e dreptul meu. Şi-o să mă mai duc. Pot însă să vă povestesc cum am fost aleasă şi săptămâna asta "cea mai bună mamă din lume". Adevărul e că în marea majoritate a timpului sunt într-o campanie electorală continuă. Îmi place să candidez la postul ăsta.
Reţeta de săptămâna asta sună cam aşa: se ia una bucată copil de 11 ani, bosumflat după o zi de marţi cu ore până la 7 seara, mai ales că sora lui era în vacanţă. Se aşteaptă copilul fix în poarta şcolii şi se lansează o invitaţie la KFC. Brusc nu mai e bosumflat. Devine din morocănos, doar puţin obosit. Odată ajunşi la locul cu pricina, copilul începe să prindă glas. Când, ca prin minune, apare în faţa lui o porţie generoasă de mâncare, copilul se însufleţeşte şi prinde a vorbi şi a povesti. Pe măsură ce se umple burtica acestui copil, conversaţia devine mai spumoasă. Facem un scurt rezumat al zilei, avem o disuţie interesantă despre diftongi, triftongi şi hiat. Se accesează puţin atotştiutorul "google" de către o mamă care nu prea mai ştia ce mama naibii e ăla un hiat, se lămureşte problema şi brusc conversaţia ajunge într-un punct periculos: lego şi ce ne mai dorim de Crăciun anul ăsta. Cum Dumnezeu am ajuns să discutăm despre Lego la 2 minute după ce am lămurit problema cu hiatul, nu mai ştiu. Ne-am lăsat duşi de val. Copilul o informează suav pe mama lui ce Lego îşi mai doreşte anul ăsta de Crăciun. Mai accesăm încă o dată pe isteţul ăla de google şi, dintr-o dată, pe mamă o apucă ameţeala. Lego-ul dorit costă doar cincisuteşicevadelei. Uh. Pretty much, zic eu. De acord, zice el, nu merită chiar aşa de mulţi bani. Lăsăm subiectul deschis şi ne ridicăm de la masă. Mama continuă cu răsfăţul odorului. Îl întreabă duios dacă vrea şi desert, de parcă cele două mii de calorii din puiul ăla prăjit nu erau suficiente. Băiatul zice că vrea. Ne oprim în supermarket. Cel mai bun desert e ciocolata, evident. El vrea de-un fel. Eu aleg să-l spurc şi la nişte bomboane demenţiale, cu rom. Plecăm fericiţi către casă. Ajungem şi continuăm negocierile cu Lego. Îl aşez în faţa laptopului, îi deschid un site care e cumva raiul pe pământ al legomaniacilor, îi dau un buget. În 5 minute bugetul oferit de un tată generos e cheltuit. Copilul e fericit. Mama e uşurată. Şi tata la fel, sunt convinsă de asta.. În loc de noapte bună mamei i se susură suav la ureche: "eşti cea mai bună mamăăăăă din lumeeeeee". The end.
În episodul următor: cum să devii cea mai bună mamă din lume pentru o fetiţă de 8 ani. Stay tuned. :))))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu