Ileana și fotbalul. Episodul 13 (să sperăm că-i cu noroc, că joacă FC Buzău, adică Gloria Buzău)

 Am venit la stadion nerăbdătoare să-l îmbrățișez pe nea' Vasile. Ieri a fost ziua lui și m-am bucurat să-l aud la fel de vesel și la fel de tonic, așa cum era și în urmă cu 19 ani, când l-am cunoscut. Vasile Lazăr a debutat la 17 ani pe prima scenă a fotbalului românesc. Era în anul 1976, la prima confruntare a Sportului Studenţesc, în divizia A, cu feroviarii de la Rapid. Din 1982, timp de nouă ani a apărat poarta Gloriei Buzău, devenind un simbol al grupării din Crâng. Sunt mândră să spun că e prietenul meu

Când a împlinit 50 de ani i-am dăruit, în glumă, un baston, pe care îl păstrează și acum la loc de cinste. Sper să păstreze cu la fel de multă bucurie și cadoul de azi La mulți ani, Vasile! Să ne trăiești sănătos până la 100 de ani!

După cum ziceam, joacă FC Buzău cu CS Tunari (ăștia sunt ăia de pe al căror stadion – Arsenal Tunari se văd avioanele), Liga a II-a, etapa a II-a. V-am mai povestit despre stadionul ăsta în episodul 10, când FC Buzău a jucat un meci de pregătire cu CS Tunari, partidă care s-a terminat la egalitate.

Mai sunt 20 de minute și începe meciul. Lumea începe să se adune pe stadion, încet încet. Cred că primele pe stadion am ajuns eu și Casandra. Eu am șters praful de pe masa presei (cum mă știtți, o gospodină desăvârșită ), Casandra și-a pregătit coșurile cu semințe. Îmi place să trag cu urechea la ceea ce discută cei din jur despre joc, jucători, echipa adversă. Se analizează stilurile de joc, performanțele jucătorilor, se găsesc strategii de joc astfel încât ai noștri să ajungă în vreo cupă europeană or something

Nici n-a început bine meciul, că au și dat gol cei de la CS Tunari Marchează jucătorul cu nr. 7 de la CS Tunari, Mitrică. Rimează cu "fără frică" Nu-i nimic, mai avem măcar 90 de minute să le băgăm frica-n cap.

Minutul 17. Mingea zboară pe lângă poarta oaspeților Of.

Minutul 21. Iar zboară mingea. Peste poarta oaspeților, de data asta. Hai, că poate a treia oară e cu noroc și intră ÎN POARTĂ.

Minutul 25. Un șut cam anemic către poarta noastră a unui jucător advers. Portarul nostru e pe fază și prinde mingea, fără probleme. Arbitrul fluieră ceva (naiba știe ce, că nu înțeleg) și se produce rumoare în tribune.

Minutul 30 - minutul 32. Se produc niște îngrămădeli în careul oaspeților, aș zice că ai noștri fac presing asupra adversarilor. Se execută niște cornere, niște șuturi pe poartă, peste poartă, pe lângă poartă, numai în poartă NU.

Minutul 36. E faultat unul dintre ai noștri. Se tăvălește puțin. Tribunele strigă "dă-i galben!" Cred că arbitrul este sfătuit să acorde un cartonaș galben. Nu vrea Andrei zice că "arbitrajul este fără cuvinte". Nu înțeleg de ce, că spectatorii au cuvinte multe la adresa arbitrului

Minutul 40. Hai, că până la urmă a găsit arbitrul cartonașul ăla galben pentru un adversar.

Minutul 41. Aproape au dat gol ai noștri. Lumea se agită. Cică ai noștri domină teritorial terenul. La luptă, oștenii mei!

Minutul 45. Un arbitru de pe margine ridică o tabelă pe care scrie 3. Cred că sunt 3 minute de prelungiri. Că dacă erau 2 numere pe tabela aia (unul roșu și unul verde), se anunța o schimbare Mingea se încăpățânează să nu intre în poarta adversarilor. Până și eu m-am prins că joacă mai bine ai noștri Se fluieră finalul. Unii huiduie, unii aplaudă, alții dau cu basca de pământ. Ca la fotbal.

La pauză bag un ochi prin tribune. Toată lumea bună a Buzăului e aici. Including me Și gospodină, și modestă. Dacă devin și pricepută la fotbal, o să fiu perfectă

Minutul 49 - minutul 50 - minutul 51. Iar zburdă mingea peste poarta celorlalți. Să dea naiba dacă înțeleg eu cum de nu vrea să intre în poartă. Că de câteva minute se joacă meciul numai în careul advers, n-a depășit nimeni linia de la jumătatea terenului. În curând portarul de la FC Buzău se va duce să-și cumpere semințe de la Casandra, că nu se întâmplă nimic la poarta lui.

Minutul 53. În sfârșit!!! GOOL!!! Egalează FC Buzău. Marchează jucătorul cu nr. 22, Sergiu Pîrvulescu. Hai, că s-a spart ghinionul de-acum nimic nu ne mai poate opri. Le dăm cu terenul în cap

Minutul 60. Un jucător de la CS Tunari șutează peste poarta noastră. Dacă insista puțin, sigur ajungea mingea în parcare la Lidl. Sau măcar spărgea un geam de la primul bloc de lângă stadion.

Mintul 68. Singurul lucru notabil care se întâmplă pe teren este pauza de apă. Singurul lucru notabil care se întâmplă în tribună este că încep să mă plictisesc

Minutul 72. Am o dilemă: de ce spectatorii din tribună strigă "offside" înainte să fluiere arbitrul?

Minutul 76. GOOOL FC Buzău! Marchează Cristi Dumitru. Spectatorii sunt în picioare, jucătorii se îmbrățișează pe teren. În sfârșit preiau conducerea ai noștri, cu 2 la 1. Mi-a trecut plictiseala

Minutul 82. Șut zdravăn al lui Cristi Dumitru către poarta adversă. Puțin peste poartă, dar cred că i-a stat puțin inima în loc portarului de la CS Tunari. Urmează un fault în careul nostru, un jucător de la FC Buzău este pus la pământ, tribunele strigă "huo" la adresa arbitrului, însă acesta nu se lasă impresionat cu una, cu două, se preface că nu s-a întâmplat nimic

Minutul 87. Din când în când ma mai uit și pe transmisiunea live. Constat că la Buzău lumea e politicoasă. O domnișoară scrie "hai Tunari!" Un domn politicos îi răspunde "nu azi, drăguțo"

Minutul 90. Cred că-i cam gata și meciul ăsta. Episodul cu numărul 13 a fost cu noroc. Au câștigat ai noștri, cu 2 - 1

Vă pupă fata! Bessos di la Buzău! Vă mulțumesc că-mi citiți cronicile astea deosebite ale meciurilor pe care le puteți vedea la TV, pe stadion sau chiar în transmisiunile live de pe FB.

#IleanaSiFotbalul

Ileana și fotbalul. Episodul 12.

După cum mă știți, sunt sinceră, cu riscul de a părea de-a dreptul toantă. În drum pe stadion, chiar la intrarea în Ploiești, am dat cu ochii de un indicator cu Stadionul "Ilie Oană". Instantaneu mi-a venit următoarea întrebare în cap: ce-o fi făcut Ilie Oană de-au numit ăștia stadionul după el? Adică na, intuiesc eu că tre să fi avut legătură cu fotbalul, dar nu știu nimic despre el.

Sunt convinsă că nu sunt singura care nu știe, așa că împart cu ăia neștiutori ca mine următoarele informații: că s-a născut în anul 1918 în Statele Unite (acolo s-au refugiat părinții lui din cauza Primului Război Mondial), că a decedat în 1993 în România (unde a ajuns când avea 4 ani), că a fost jucător și antrenor de fotbal. Ilie Oană deține un record greu de egalat în fotbalul românesc, întrucât a petrecut 34 de ani la un singur club, ca antrenor și jucător. Ca antrenor, Ilie Oană a activat la Petrolul Ploiești, echipa greacă Panserraikos, Politehnica Iași, FC Universitatea Craiova (cu care a câștigat Cupa României în 1978), Farul Constanța, Gloria Buzău. A promovat cu „găzarii” în primul eșalon în 1953, a cucerit de două ori titlul, în 1958 și 1959, dar și o Cupă a României, în 1963. Este al doilea antrenor din istoria Primei Divizii Românești ca număr de meciuri din postura de antrenor (549), fiind depășit doar de Florin Halagian, care are 926 de meciuri. Din 1990, stadionul „Petrolul" din Ploiești îi poartă numele.

Acum că știu și eu cine a fost Ilie Oană, pot să fiu atentă la meci. Joacă Petrolul Ploiești cu Farul Constanța în etapa a IV-a a Superligii. Cum am parcat lângă stadion, s-a fluierat începutul meciului. Nici n-a apucat arbitrul să își tragă oleacă sufletul după ce a suflat în fluier, că am și auzit "m...e Rapid" N-am mai făcut greșeala să cred că am încurcat meciurile. M-am prins din prima că se strigă la derută "complimente" la adresa Rapidului. Normal că încă nu înțeleg fenomenul, dar tot mai sper că îmi explică și mie un priceput de ce se "complimentează" o echipă care nu joacă.

Mie, pe stadionul ăsta, îmi plac spectatorii și galeria Petrolului. La ultimul meci la care am fost aici am nimerit în galeria Petrolului și, in no time, eram în picioare și țineam cu Petrolul. Țin și azi, fiindcă stadionul ăsta înseamnă ceva-uri pentru mine. Mă leagă de el oameni și, mai ales, amintiri frumoase.

Până am ajuns la locul meu, până am făcut introducerea asta lungă și frumoasă, s-a făcut deja minutul 35. E 0 - 0, iar galeriile se întrec în scandări care mai de care mai frumoase. Oamenii din jurul meu trăiesc meciul, se ridică în picioare, oftează, aplaudă și se bucură.

Minutul 37. Este faultat un jucător de la Petrolul. Se tăvălește pe jos, dar e clar ca îl doare. Nu pare a fi teatru. Până își revine, mă uit repede să văd care e treaba cu clasamentul. Farul Constanța e pe locul 5, Petrolul pe 11.

Minutul 41. Fac 3 poze, să existe dovada că am fost pe stadion.

Minutul 43. Un jucător de la Farul se tăvălește pe jos. Nu-l bagă nimeni în seamă. Renunță repede. Se reia jocul.

Minutul 45. Constat că mai mulți jucători de la Petrolul poartă adidași roz. Cred că sunt în trend în sezonul ăsta. Oare ar trebui să vreau și eu?

Minutul 45+. Se fluieră de pauză.

Aș vrea să profit de pauză și să mai citesc una, alta despre echipe. Din păcate internetul merge cu viteza melcului, așa că renunț. Îmi îndrept atenția spre ce se întâmplă în jurul meu. Mă uit la un video despre camera VAR. Pe vremea când eram eu foarte toantă în ale fotbalului (nu că acum n-aș fi), am căutat pe google ce e cu camera asta VAR. Apoi văd un banner pe care scrie că Petrolul a fost campiona României în 1930, 1958, 1959 și 1966 și că a câștigat Cupa României în 1963, 1995 și 2013. Nu prea înțeleg eu exact de ce avem și cupă și campionat, dar tre să existe o explicație logică și pentru asta.

Începe repriza a doua. Încep și eu să înțeleg că în Superliga asta se mai joacă și fotbal.

Minutul 46. Aproape dă gol Petrolul. Mingea a intrat în poartă, dar cică a fost offside. Desigur că eu n-am văzut niciun offside, dar asta n-ar trebui sa mire pe nimeni Galeriile se întrec în fluierături și "huo". Spectatorii sunt în picioare și strigă "PE-TRO-LUL! PE-TRO-LUL!"

Minutul 48. Gooool Petrolul!!! A înscris jucătorul cu numărul 8. Naiba știe cum îl cheamă, că nu înțeleg ce zice domnul crainic. Stadionul e în delir. Îmi vine și mie să mă ridic în picioare și să strig "PE-TRO-LUL! PE-TRO-LUL!"

Minutul 57. Arbitru se chinuie să îi așeze pe jucătorii Petrolului în careul Farului. Spectatorii fluieră și dau cu "huo". N-aș putea să vă explic de ce

Minutul 58. Ratează Petrolul. Lumea își pune mâinile în cap.

Minutul 60. Începe mingea să zburde din cap în cap până ajunge în out. Lovitură liberă pentru Petrolul. Cumva mingea ajunge pe la jumătatea terenului, un jucător de la Farul cade și se rostogolește ca un supererou, spectatorii fluieră zdravăn.

Minutul 68. Gooool Petrolul!!! E 2 - 0. Everybody happy. Mă bucur și eu cu restul lumii Nu înțeleg cine a marcat Ca de obicei.

Minutul 73. Hopaaa! Dă Farul gol. E 2 - 1.

Minutul 75. Încep să îmi strâng catrafusele și cobor. Cică participăm și la conferința de presă. Hai, că p-asta n-am mai făcut-o până acum. Am emoții fiindcă mă văd cu Hagi

Minutul 90+7. E 3-2 pentru Petrolul. Na, am plecat de pe stadion, am ratat două goluri

Well, tare frumos la conferința de presă. Domnu' de la Petrolul fericit că a câștigat, domnu' de la Farul cam spre foarte supărat că a pierdut

Vă pupă fata! Bessos de la Ploiești

#IleanaSiFotbalul

+3

Ileana și fotbalul. Episodul 11.

Dacă s-ar fi intonat imnul înainte de meci, azi l-aș fi prins. Ba chiar am ajuns pe stadion la fel de devreme cum ajungea mamaia la gară, când pleca pe undeva cu trenul. De frică să nu-l piardă, făcea în așa fel încât ajungea în gară măcar cu o oră înainte

Astăzi FC Buzău întâlnește, pe teren propriu, pe FC Bacău, echipă de Liga a III-a, într-un meci de pregătire înaintea începerii stagiunii 2023 - 2024. Nush de ce, termenul de "stagiune" mă duce cu gândul la teatru, nicidecum la fotbal. Sigur, dacă privim dintr-o perspectivă mai largă, este și oleacă de teatru pe teren, mai ales când încep unii și alții să se tăvălească, în speranța apariției unui cartonaș colorat îndreptat spre vreun jucător al echipei adverse sau din dorința de a obține vreo lovitură de pedeapsă.

După remiza cu Tunari, proaspăt promovată în Liga a II-a, FC Buzău își încordează oleacă mușchii (pentru antrenament, desigur) în fața jucătorilor de la FC Bacău.

Minutul 23. Prima pauză de apă. Colegul meu Andrei povestește așa de frumos despre jucătorii de pe teren, că nu mai are gândul meu timp să zburde pe coclauri. Sunt atentă la meci. Ce bine că la Buzău n-am avioane, așa cum erau sâmbătă la Tunari Domn' primar, vă rog io să nu ne faceți aeroport la Buzău că-mi distrag avioanele atenția de la meciuri. Puteți să faceți un port, dacă vreți musai să ne faceți ceva cu adevărat deosebit. Că-mi place mult apa. Și-mi plac și rățuștele Mulțumeeesc!

Minutul 25. GOOOL!!! FC Buzău, desigur. Și-a încordat bine mușchii fundașul Dimitrios Patapis și a marcat. N-am văzut golul, de ce să zic că l-am văzut. Eram puțin emoționată că m-a felicitat cineva pentru aceste cronici absolut spectaculoase.

Minutul 33. Ochii mei văd o pasă frumoasă, pe la spate. Oare cum s-o numi schema asta în termeni fotbalistici? Ah, și nu se tăvălește nimeni pe jos. Cred că în amicale se joacă fotbal mai adevărat decât în meciurile din campionat. Totuși, când exersează tăvălitul pe jos?

Minutul 37. Constat că nu e prea multă lume pe stadion. Dar mă bucur să o revăd pe Casandra. Ea habar n-are cine e Ileana, dar Ileana are impresia ca revede o prietenă veche Casandra poartă cu mândrie câte un coș cu semințe pe fiecare braț și se plimbă printre spectatori, îmbiindu-i cu bunătățile ei.

Minutul 41. Mă întreb cum naiba reușește un comentator să vorbească așa, fără întrerupere, de unul singur. Știu ca știe că sunt unii care îl ascultă. Dar tot nu înțeleg

Minutul 45+. E gata prima repriză. Mi-a plăcut. Mai stau și la a doua

La pauză trag cu urechea la ce discută unii și alții în jurul meu. Dacă la fotbal nu mă pricep, măcar să aflu care e părerea specialiștilor. Cică posesia e bună, viteza de joc la fel. Se leagă jocul, ca cum s-ar zice Hai că-i bine.

Minutul 48. Na belea, că dă Bacăul gol. Îmi strică starea de zen. Da' io tot cu ai noștri țin.

Minutul 51. Se produce o îngrămădeală în careul băcăuanilor. Degeaba. Se fâsâie treaba repede, se mută joaca pe la mijlocul terenului.

Minutul 55. Se mai trage un șut înspre poarta oaspeților, se mai execută un corner, o lovitură liberă, un fault, de-astea. Am înșirat într-o frază cam 90% din cunoștințele mele despre fotbal

Minutul 57. Își încordează mușchii unul pe care cred că îl cheamă Antonio Georgiev și dă gol. 2 - 1 pentru Buzău. Oare pe ăsta de a marcat mama lui îl strigă Toni?

Minutul 63. Bacăul trage în bară cu o precizie uimitoare. Cum naiba reușesc ăștia să lovească bara, când au în fața lor ditamai poarta, nu pricep. Bine, nu pricep eu multe... Abia azi am aflat unde stă ascuns crainicul pe stadion Băi, și mereu mi-am pus această întrebare: unde stă crainicul? Ei bine, azi am aflat. Deci nici azi n-am venit degeaba pe stadion

Minutul 67. Am o dilemă: cât a condus Buzăul, pe transmisiunea live se uitau în jur de 200 de suflete. După ce a egalat Bacăul, numărul telespectatorilor (așa s-or numi și dacă se uită pe FB?) a scăzut pe la 120. Explicabil. Îndată ce a preluat conducerea Buzăul, iar s-au făcut în jur de 200. Acum vine dilema: dacă nu se uitau, de unde au știut că a dat Buzăul gol din nou? Eu știu că-i orașul mic și că veștile circulă repede, dar chiar așa de repede?

Minutul 73. Aud la comentariu ceva despre "prima scenă a fotbalului românesc". V-am zis eu că fotbalul aduce puțin cu teatrul. Au stagiune, au scenă, au spectatori. Totuși, mie îmi place mai mult la teatru.

Minutul 78. Când să spun că m-am plictisit, zboară o minge după avioanele de la Tunari Pfff, ce frumos e cerul! Hai că mai e puțin. Și-au cam pierdut interesul jucătorii. Or fi obosit și ei. Plimbă mingea agale, pe la centru. Centrul terenului, nu în Piața Daciei. Aia care e în construcție și acum. Totuși, cred că merită întârzierea. Așteptarea, pardon. Cică o să avem copaci umblători. Sau în ghivece umblătoare

Minutul 82. Fac vreo câteva poze, să am și eu cu ce să ilustrez și cronica asta. Ăștia plimbă în continuare mingea pe la centrul terenului. Rareori depășesc cercul ăla mare din mijloc.

Minutul 86. Cred că e cam gata și meciul ăsta. Încă unul pe care l-am făcut praf Îs curioasă câți ați rezistat până la final. Celor care ați făcut-o, vă mulțumesc!

Bessos from Buzău!

#IleanaSiFotbalul