Copilarie

Zapada asta le-a adus multa bucurie si le-a dat multe idei. Nu ca n-ar avea idei si fara zapada. :) Astazi ne-am dus la bunicul la tara pentru ca am reusit sa scoatem masina din zapada si pentru ca e vacanta. Aia de saptamana trecuta nu s-a pus :) Si vacantele sunt facute pentru a sta cu bunicul, desigur. Evident ca bucuria a fost mare pentru ca le place foarte tare la bunicul. Si pentru ca bunicul are un motan adorabil, cred ei. Motanul nu cred ca are aceeasi parere despre ei, evident. Mai vedem noi cat de zgariati or sa vina acasa peste cateva zile. Asa ca au pornit la chinuitul motanului. Intai, l-au aruncat intr-o zapada mare de vreun metru, asa, sa vada daca animalul poate sa inoate, sau sa se salveze singur, sau ceva. Cand s-a trezit bietul de el in ditamai zapada, a inceput sa miorlaie urat la ei, de parca ii certa :) Apoi, s-au hotarat ca e totusi simpatic motanul si s-au gandit ca poate nu o sa-i mai placa sa doarma in varful patului. Asa ca un tunel si un adapost in zapada ar fi tocmai solutiile de rezerva cele mai potrivite. Si agreate de bietul animal. Au muncit vreo ora la constructiile in zapada. Luca sapase un tunel in care intra el pe jumatate, Ilinca facuse o grota mai micuta. Pentru ca, intre timp, se certa si cu un caine mai mare decat ea care se incapatana sa o linga pe fata si sa se aseze doar in calea ei, lucruri care au ingreunat munca asidua. Dupa care au inceput sa se certe si sa-si scoata ochii, asa ca sora cea mica a intrat val - vartej in casa, plina de zapada. Bunicul a inceput sa o alerge cu o matura sa o scuture, eu dupa ei incercad sa-i explic omului ca nu se mai marita fata daca o "mangaie" cu matura. Si zau ca n-am chef s-o tin langa mine pana la adanci batraneti. Desi ea n-ar avea nimic impotriva, va asigur. In timp ce noi ne alergam unul pe altul, motanul razbunator s-a strecurat in casa, s-a urcat in varful patului si a prins un motan de plush pe care l-a baloshit, l-a scarmanat si l-a purtat in gura peste tot. Drept razbunare, probabil. Cand am terminat-o de deszapezit pe Ilinca si ne trageam si noi sufletul, s-a hotarat si fratele mai mare ca treaba in zapada s-a incheiat, asa ca a facut curat la locul de munca si a intrat si el in casa plin de zapada. Iar a inceput alergatul cu matura, scuturatul si uscatul hainelor pe soba. Iubim iarna si eu si tata din pricina acestor insiruiri de operatiuni obositoare care ne lasa fara aer pana cand le terminam de facut... Apoi o ciorba buna, o tocana cu mamaliga si un somn de pranz binemeritat au incheiat prima parte a zilei. Dupa care eu m-am facut nevazuta si am plecat la mine acasa unde pentru ca trei zile am de gand sa fac fix NIMIC. Urati-mi spor la treaba, deci!!!