Rezumatul zilei de ieri ar fi că nu mai suntem doar doi ochelarişti în familie, ci patru... Am fost la oftalmolog. La mine nu s-a modificat nimic, la ei este miopie cu astigmatism. Dioptriile sunt mici, -0,50 la amândoi, sper totuşi că nu o să se modifice foarte mult în perioada de creştere. Şi mai sper că se vor convinge amândoi că ochelarii trebuie purtaţi, no matter what. Şi mai sper că Ilinca nu o să spargă câte o pereche pe lună. Nu de alta, dar ne paşte falimentul. O să fie perioadă de acomodare cu noul statut, dar ţinând cont de faptul că sunt copiii înţelegători amândoi, sunt convinsă că o sa fie ok. A durat mai bine de-o oră alesul ramelor, o vreme a fost distractiv, apoi a devenit obositor. Ilinca se culcase pe-un scaun, mai avea puţin şi adormea. Luca citea calm pe-un scaun. Doamne, pe copilul ăsta nimic nu-l scoate din ritmul lui! După ce am plecat de acolo rupţi de oboseală şi de foame, s-a petrecut prima criză de nervi, pe fondul glicemiei scăzute din cauză de foame, cred. Că ea nu vrea să poarte ochelari, că e singura din clasă, că or să râdă toţi de ea. Ce se face ea dacă nimeni nu o să vrea să mai fie prietenă cu ea? După o masă copioasă încropită ad-hoc, formată din câteva şnitzele, brusc nu mai era o tragedie purtatul de ochelari... :)
**********************
De dimineaţă, pe când butonam telefonul lui Luca, să-l pun pe silenţios, sunt întrebată de stăpânul telefonului ce caut eu în telefonul lui.
- Caut să văd ce mesaje ai de la gagici, zic eu mustăcind.
- Ce gagici? întreabă el nedumerit, cu cea mai nevinovată şi inocentă privire.
Ilinca răspunde:
- Păi Luca primeşte mesaje numai de la Cosmote, cred că asta e gagica lui... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu