Weekendul acesta am avut parte de distractie alaturi de
cercetasi. Spre bucuria mea de mama, care nu prea a avut vreme sa distreze prea
mult copiii, din diverse motive mai mult sau mai putin intemeiate…
Sambata dupa amiaza s-au intalnit lupisorii, plini de
energie si voie buna, cu chef de joaca si de vorba. Doamne, ce mai vorbesc! Si
ce de galagie fac! Parca par mai multi decat sunt de fapt, cand sunt adunati
asa, la gramada, intr-o singura incapere. Inceputul a fost fix ca linistea
dinaintea furtunii. Pentru ca i-am gasit pe toti asezati intr-un mare cerc, pe
scaune, jucandu-se telefonul – fara – fir. Si aveau nevoie de liniste, sa poata
intelege bine cuvantul care se plimba de la o ureche la alta… Ptiu, sa nu va
deochi, imi venea sa le spun… Desi stiam eu ca nu o sa dureze prea mult.
Scopul intalnirii a fost sa se imparta pe patrule. Pentru
cei care nu stiu, va spun eu care-i treaba cu patrulele astea. Sunt un fel de
grupuri mai mici, de cativa copii, care vor desfasura diverse activitati sub
supravegherea si indrumarea unui lider. Asa ca cei mici, in functie de
afinitati, s-au impartit pe patrule. Patru la numar. Cum ii sta bine oricarui
cercetas, au fost pusi la treaba. Fiecarei patrule i s-a inmanat o coala mare
de hartie cu scopul de a desena pe ea un steag. De asemenea, fiecare patrula
si-a ales un nume, un strigat si un sef. Seful a fost ales prin vot democatic. Am stat si m-am uitat la ei cu
cata seriozitate au muncit, cum s-au consultat unii cu altii si ma minunam cum
le veneau ideile, una dupa alta. Pe alocuri s-a lasat si cu niscaiva lupisori
bosumflati, dar conflictele au fost date repede uitarii, pentru ca aveau o
treaba importanta de facut. Dupa o munca asidua de vreo 45 de minute au
rezultat urmatoarele patrule: Super Spioanele (aici erau doar fete, banuiesc ca
v-ati prins, nu? Cu un steag colorat si o strofa frumoasa, care sa le
reprezinte), Patrula Dragonilor (care a avut un steag deosebit, datorita Mariei
cea talentata la desen, care a imbinat elemente reprezentative fetelor si
baietilor si trei inimioare – rosie, albastra si verde), Dinozaurul de Smarald (cu
un strigat – tipat de dinozaur, desigur) si Patrula Bomba (care facea tic tac
tic tac booooom). De pe niciunul dintre desene nu a lipsit cravata de cercetas :)
Distractia a continuat cu un joc foarte amuzant. Au fost
impartiti in doua siruri indiene si fiecare sir a primit cate o coala mare de
hartie. Pe care au desenat, unul cate unul, cate ceva. Au avut timp limitat,
cred ca maxim un minut pentru fiecare copil. Care copil trebuia sa continue
desenul inceput de copilul de dinaintea lui si tot asa pana au rezultat doua
opere de arta deosebite, cu niste povesti ametitoare despre o masina si-o bomba si-un bolovan si-un sofer sau despre un soare care a sfarsit prin a deveni o floare.
Pentru ca printre atatia lupisori s-au nimerit si trei
temerari rataciti, Radu s-a gandit sa-i tina ocupati si i-a invatat sa faca
noduri. Si ce de noduri, tot felul de modele, cu nume care mai de care mai
interesant. Nu-mi pot aduce aminte cum se numeau toate, dar am retinut cate ceva
despre nodul opt in urmarire si despre nodul zepelin. Trebuie sa ai ceva
rabdare sa faci asta timp de o ora si jumatate. Si mai trebuie sa-i multumesc
lui Radu pentru ca acum stiu sa deznod toate capcanele pe care mi le intinde
acum Luca prin casa. Aproape ca n-am nevoie de cutit sa tai sforile. :) Sa vad cum o sa ma descurc cand m-oi trezi intr-o buna dimineata cu picioarele
legate, sau ceva asemanator…
Din pacare la intalnirea temerarilor de astazi n-am fost in
stare sa particip. Am trecut doar o fuga si i-am gasit pe cei mari asezati
cuminti in jurul mesei si gata pregatiti sa mai invete sa faca niste noduri.
Stiu ca si eu si-au ales patrulele, streagul si seful de patrula. L-am intrebat
curioasa pe Luca cate patrule au alcatuit si cum se numesc. Si am aflat ca-s
trei patrule: Sarmalele Dansatoare, Patrula Ticnitilor si Zeii Naturii. Astept
cu nerabdare pozele, sa le vad si steagurile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu