vineri, 7 februarie 2014
Tristeţe
Nu, nu noi suntem trişti. Eu sunt chiar fericită că se aud iar voci cristaline de copii prin casă, că tare mi-a mai fost dor de ei. Şi ei sunt fericiţi că sunt acasă, evident că le era dor de mama lor. Trist e doar motanul Moti al lui bunicul. Cică azi de dimineaţă a intrat în casă şi s-a urcat direct în patul unde doarme Luca. Şi a găsit patul gol. Apoi s-a dus fuguţa în patul unde doarme Ilinca. Şi ăla era tot gol. Apoi a verificat din nou patul lui Luca. După ce s-a convins că prietenii lui nu mai sunt acolo, s-a aşezat în mijlocul camerei şi a început să miorlăie, uitându-se lung la bunicul... Într-un final s-a consolat cu o porţie de joacă prin zapadă cu celălalt prieten al lui, câinele Nero...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un motan iubitor. Iulia isi doreste pisica, dar nu nici o sansa cu toata naveta din viata noastra sa-i cumpar una. Fugareste si ea pisica de la tara, ultima data vroia sa-i puna geanta.
RăspundețiȘtergereSi ai mei au vrut pisica, dar am renuntat la idee. Le ajunge motanul de la tara...
RăspundețiȘtergere