D-ale Ilincai: curcubeu IN cerul gurii

Ilinca e trista si emotionata: Luca pleaca de acasa fara noi, un weekend aproape intreg (momentul asta va avea parte de o postare separata). Deci Ilinca e trista si, mai ales, emotionata.  Ajungem in fata blocului si o intreb daca i-ar trece supararea cu ceva bun. Stiu sigur ca i-ar trece supararea cu o pereche noua de sandale, dar cum n-am chef de shopping, apelez la solutia de rezerva: ceva bun. Intram in magazin si o indemn sa aleaga orice vrea ea. Alege, tematoare, o punga de chipsuri. O las. E prima oara cand cumpar chipsuri pentru ea. A mai gustat ea ocazional, de la altii, dar nu a avut niciodata o punga doar a ei. E bucuroasa si incepe sa isi mai revina. Ajungem asaca. Se spala regulamentar pe maini si intreaba daca poate sa le manance. Tot nu-i venea a crede ca are voie. Desface punga. O aud rontaind si o intreb cum sunt. Raspunde vesela: 'parca am un curcubeu IN cerul gurii. Sunt fooooarteee buneeee!!!!' :-)