miercuri, 21 mai 2014
Of, inima mea...
Of, of, inima mea, care s-a oprit putin azi dupa amiaza... Luca a fost invitat la o petrecere si mi-a cerut voie sa mearga singur, cu bicicleta. Pentru ca era aproape de casa, pe o ruta pe care am parcurs-o impreuna de multe ori, am zis ca e ok, doar sa ma sune cand ajunge. A sunat copilul, dar a sunat fix in cele cateva secunde cand n-am avut semnal la telefon... Si pentru ca a raspuns robotul, n-a mai incercat a doua oara. Si-a vazut linistit de joaca... Dupa o vreme am inceput sa-l sun, sa vad daca a ajuns. Si am sunat, ai am sunat, de vreo 10 ori asa, ca o mama isterica. Pana cand m-am urcat in maaina si m-am dus dupa el... Se juca linistit... Dar inima mea? Sarea din piept, nu alta... Am mai albit putin. Si el a mai crescut putin... Pentru ca a plecat singur de acasa, cu bicicleta... De ce cresc asa repede copiii astia?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Silvia a inceput din toamna, sa mearga singura cu bicicleta la calarie. E un drum de cam 2 km, e pista de biciclete dar o parte de drum trece si pe strada, sunt de traversat strazi. Insa stiu ca aici lumea e atenta, se mai intampla accidente, dar putine...incet incet trebuie sa ii lasam sa zboare...nah eu am experienta si cu Diana :).
RăspundețiȘtergere