Un baietel de 9 ani

Un baietel de 9 ani a fost foarte fericit de dimineata cand mami si sora lui i-au cantat "la multi ani" la ora 7 fara 10 dimineata. Si cand a suflat in lumanarea pusa pe un tort improvizat, adica pe un chec :))Era asa de fericit ca avea lacrimi in ochisori. Un baietel de 9 ani isi asteapta foarte fericit petrecerea de vineri dupa amiaza, la un loc de joaca. De fapt a fost singurul cadou de la mami si de la tati pe care si l-a dorit din tot sufletul tot anul si pe care il primeste pentru ca este un copil atat de bun, de intelegator si de ascultator. Un baietel de 9 ani care stie ca noi, mami si tati, am face orice pentru el. Si pentru ca azi implineste 9 ani, mami nu l-a mai certat ca si-a aruncat toate hainele gramada pe birou si ca s-a repezit direct la calculator inainte sa verifice daca are teme de facut si ce teme are de facut :)) O data in viata implineste 9 ani. De maine nu se mai iarta nimic :)) Acesta este baietelul de 9 ani de care va vorbeam eu: Baietelul de 9 ani si sora lui :)

Gaina, vaca, ciocolata si ouale kinder

Ieri mi s-au cerut oua kinder. Am zis pas, nu le capatati voi asa usor, trebuie sa munciti pentru ele. Le-am adus la cunostinta ca, daca in sapatama viitoare nu am nicio dimineata cu vaitaturi si boticuri, vineri dupa amiaza ma prezint la ei cu cate un ou kinder in dinti. Sincer, niciunul nu s-a aratat dispus sa faca un asemenea compromis doar pentru un amarat de ou kinder... Dar s-au gandit la asta, e clar. Asta seara am intrebat-o pe Ilinca daca s-a hotarat: vrea un on kinder vineri, sau nu? Razand mi-a zis ca maine ar vrea sa se trezeasca cu botic, macar maine, asa, de inceput de saptamana :)) Razand, i-am zis ca s-a lins pe bot de oul ala kinder promis. A zis ca nu-i nimic, o sa cumpere ciocolata multa, o sa hraneasca gainile bunicului si poate se indura alea sa faca direct oua kinder... Luca a aprobat-o frenetic, uimit de ideea surorii lui, desigur. Si daca tot o sa hranim gainile cu ciocolata, mai bine hranim si o vaca, sa ne dea direct lapte cu ciocolata. Deci, vineri dupa amiaza, sigur o sa am o economie de 7 lei la buget pentru ca nu mai apuc eu sa cumpar ouale alea de ciocolata. Mai bine incerc sa-mi pastrez zenul intact pentru vaitaturile ce or sa vina...

Cum nu am eu somn...

... duminica dimineata la 6 fara un sfert. Dupa ce m-am straduit sa adorm la loc vreo 20 de minute m-am ridicat din pat sa-mi fac macar o cafea, sa nu ma mai chinui. Pe balcon la bucatarie am dat nas in nas cu ea, luna plina. Mare, rotunda si stralucitoare, parca-mi face in ciuda. Ii fac si eu in ciuda cu o cafea mare si buna. Bauta intr-o alta ceasca decat cea pe care o folosesc in fiecare zi. Vineri dimineata, in masina, am avut un moment brusc de revelatie. Ilinca a crescut. Stiu, e hilara revelatia mea, dar asta este... E clar ca trece intr-o alta etapa de dezvoltare. Ilinca imi e tare draga pentru ca stie sa-si verbalizeze sentimentele. De mica a fost asa, ei i-a fost aproape tot timpul usor sa spuna: sunt trista pentru ca, sunt suparata pentru ca, sunt fericita pentru ca... Lui Luk nu i-a fost niciodata usor sa faca asta. Si pe ea o apreciez pentru asta. Insa acum a trecut intr-o etapa in care gaseste singura solutii pentru problemele ei. Dupa cum spuneam,vineri s-a trezit nervoasa. Nimic neobisnuit pana aici, asta se intampla destul de des. Si a stat ea asa suparata de cand a deschis ochisorii pana l-am dus impreuna pe Luk la scoala. Si, in masina,la semafor, a inceput sa vorbeasca cu mine: - Mami, eu am o cutiuta. (Am smtit ca are ceva important sa-mi spuna, asa ca am intrat rapid in jocul ei) - Ce tii in cutiuta, Ilinca? - Supararile. - Si ce fac ele acum? - Au iesit afara, cutiuta nu mai are capac. - Pune-i-l la loc, te rog frumos. Explica-le supararilor tale ca nu au ce face acum la noi, noi am decis sa ne bucuram ca e vineri azi :) - Dar nu vor sa intre!! - Indeasa capacul peste ele si arunca acea cutiuta intr-un colt! A imitat sunetul ala pe care il faci cand indesi un lucru undeva si a zambit fericita. - Gata, au plecat!!! Luca... Luca e baietelul mamii in continuare :)) Dar a inceput sa nu mai fie la fel de dispus sa ma ajute cu orice il rog. De fapt are perioade si perioade. Perioade in care nu mai scap de el de pe langa mine, cand vrea sa ajute cu orice, sa invete sa faca orice. Vrea sa calce, vrea sa spele vasele, vrea sa ajute la gatit. De fapt, e dispus sa faca orice este nou pentru el. Si perioade cand nu vrea sa faca nimic. Nu are chef sa ajute cu nimic, vrea doar sa fie lasat in pace, sa se joace la calculator, eventual :) E un baietel adevarat, desigur. Are momente cand parca nu isi gaseste locul. Parca nu mai are chef sa se joace cu masinutele. Dar nici nu-si gaseste o activitate care sa-i faca placere cu adevarat. Atunci navaleste peste mine in bucatarie. Are momente de relaxare in care asculta muzica la TV sau calculator la volum maxim. Sincer, pe mine ma enerveaza. Mereu m-au deranjat zgomotele puternice. Dar il las in pace, daca lui ii face placere. E impastiat si dezordonat, in mare parte a timpului. "Am uitat" e la mare moda zilele astea. Am uitat de teme, de lectia la engleza, am uitat sa-mi fac ghiozdanul, am uitat sa transcriu textul la romana. Am uitat sa-mi strang masa dupa ce am mancat, am uitat sa-mi duc sosetele la rufe murdare. Am uitat ca n-am voie sa ma bat cu sor-mea, am uitat, am uitat, am uitat... Dar cand am nevoie cu adevarat, stiu ca ma pot baza pe el. Intelege cand e o treaba serioasa la mijloc si cand trebuie sa se mobilizeze. Il vad si il simt ca e intre doua perioade din viata, parca e intre copilarie si o preadolescenta timpurie... Trebuie sa ma pun cu burta pe carte si sa mai citesc despre etapele ce vor veni, ma simt oarecum luata prin surprindere de noile tendinte din viata lui si psihologic vorbind nu-s pregatita :) Pentru ca, psihologic vorbind, nu vreau sa constientizez ca amandoi cresc... Sunt cei mai intelegatori copii pe care i-am vazut eu vreodata :) Sunt cei mai buni copii pe care i-as fi putut avea. Sunt copiii care ar renunta oricand la o jucarie, pentru un concediu sau o plimbare cine stie pe unde. Sunt copiii care apreciaza mai mult excursia pe undeva in detrimentul unor lucruri materiale. Si chestia asta nu poate decat sa ma bucure... Sunt copiii care ma provoaca zi de zi sa fiu mai buna, pentru ei. Sunt copiii care m-au invatat ca nu sunt perfecta, ca sunt doar un om. Sunt copiii care inteleg ca targetul unei zile mai grele sau obositoare este doar sa supravietuim :) Si ca maine putem sa facem chestii extra, de care sa ne bucuram cu adevarat. Sunt copiii care respecta regulile familiei pentru ca au inteles care ele ne ajuta sa ducem la capat fiecare zi din viata noastra. Dar stiu sa se bucure cu adevarat de o zi in care facem lucrurile anapoda pentru ca asa avem noi chef :) Sunt copiii care muncesc cot la cot cu mine in ziua de curatenie, pentru o portie delicioasa de gogosi :) Sunt niste copii minunati carora nu ezit sa le spun ca ii iubesce de 100 de ori pe zi si pe care nu ezit sa-i laud tot de atatea ori pe zi...

Sa stergem, praful, zic...

De pe blogul asta dat uitarii... Mi-am propus sa il sterg. Pentru ca e pacat sa nu mai scriu nimic despre copiii... O sa sterg praful, promit :)

Micul afacerist

Luca si Ilinca in vizita primesc fiecare cate 20 de lei sa-si ia ce vor ei. Ilinca, o domnisoara in devenire careia nu-i sade bine cu banii in portofelul turcoaz cu roz si plin de sclipici, hotaraste in Ikea ca vrea un morcov mare de plus. Perfect, zice mami, se incadreaza in buget. Lui Luca mami ii propune o lampa de birou, ar cam fi avut nevoie. Urmeaza urmatorul dialog intre mami si Luca:
- Luca, as zice sa luam o lampa de birou, uite, ai nevoie si oricum ai jucarii cu sacii. Hai sa luam ceva folositor.
- Nu vreau lampa de birou,n-am nevoie, nu vreau nimic de aici, imi tin banii in pusculita.
- Bine mami, atunci o sa iau lampa de birou si am s-o platesc din banii mei pentru ca ai nevoie de ea.

Cateva ore mai tarziu, in masina, in drum spre casa,Luca intreaba:
- Mami, cat a costat lampa de birou?
- 11,99 lei.
- Mami, mai ai bonul?
- Poftim, ia de-l citeste, daca nu ma crezi.
- Mami, m-am hotarat. Platesc lampa de birou din banii mei. Dar nu uita sa-mi dai restul, te rog. Sa-l pun la pusculita. :)))))

M-a umflat rasul si i-am explicat ca nu-i ajunge alocatia pe un an sa-si plateasca toata inghetata consumata de el in vara asta. Atunci a renuntat si la rest. :))

Sfaturile copilului pentru părinţi

Manuţele mele sunt încă mici, de aceea nu te aştepta la perfecţiune cand fac patul, cand pictez sau cand arunc mingea. Treaba pe care am făcut-o eu, te rog să nu o faci încă o data. Voi simţi că nu am făcut faţă aşteptărilor tale.Încearcă să iei partea bună din tot ceea ce fac; bucură-te că m-am chinuit să mă închei singur la bluziţă, chiar dacă m-am încheiat greşit, fii mandru că m-am chinuit să mă leg singur la pantofiori, chiar dacă n-a ieşit decat un nod.

Picioruşele mele sunt încă mici, te rog frumos nu face paşii mari, ca să pot ţine şi eu pasul cu tine. Nu uita că sunt la început de drum. Ai răbdare cu mine. Voi în viaţă totul, dar treptat, treptat. Nu mă grăbi, nu mă condamna şi nu te supăra pe mine. Lumea aceasta are atatea mistere pentru mine, iar tu trebuie să-mi fii învăţător pe drumul vieţii.

Ochii mei sunt încă mici, nu am văzut lumea aşa cum ai văzut-o tu. Te rog, lasă-mă să aflu totul, fără să mă pedepseşti pentru curiozitatea mea. Şi nu mă limita inutil.
Nu te enerva cand întreb prea mult, prea des cateodată, acelaşi lucru. Eu nu cunosc lumea din jurul meu, fă-ţi te rog timp şi pentru mine explicandu-mi ce ştii despre lumea aceasta şi fă asta bucuros şi plin de dragoste. Nu te teme să-mi fixezi limite şi reguli. Sigur le voi respecta dacă eşti consecvent în aplicarea lor. Însă dacă astăzi spui una şi maine alta, sigur voi deveni confuz şi nu voi mai şti ce este interzis şi ce nu.

Nu mă compara mereu cu fraţii mei, cu colegii sau cu oricice altcineva. Sunt unic şi niciodată nu voi fi la fel ca alţii. Sigur am şi eu ceva special, fă-ţi doar puţin timp şi vei vedea şi părţile mele bune.

Eu nu voi fi pentru multă vreme copil, lasă-mă să-mi trăiesc copilăria şi să mă bucur de ea. Nu-mi încărca programul cu tot felul de lucruri care nu sunt pentru varsta mea. Acum lasă-mă doar să mă joc.

Sufletul meu este foarte sensibil, sentimentele mele sunt foarte gingaşe. Nu mă face mai mic decat sunt! Fii înţelegător la greşelile mele şi stangăciile pe care le fac mereu. Dacă mă critici constant, voi deveni stingher şi lipsit de încredere în forţele proprii. Poţi să-mi critici faptele, fără să mă critici ca persoană!
Respectă-mi drepturile de copil şi demnitatea. Nu mă umili şi nici nu folosi violenţa verbală sau fizică cu mine. Din asta voi învăţa numai să mă ascund de tine, să mint şi să-mi fie frică. La un comportament pozitiv, întotdeauna voi răspunde pozitiv, deci încearcă să fii bland, iubitor şi înţelegător.

Păstrează-mi sufletul curat! Nu mă lăsa să văd şi să învăţ lucruri rele. Tu eşti modelul meu. Nu mă minţi, căci o să cred că minciuna este singura cale în viaţă; nu folosi forţa, căci o să cred că forţa este ceva normal în relaţiile cu ceilalţi; nu mă critica, căci astfel o să învăţ să condamn; nu mă respinge, căci voi crede că nu mă doreşti şi as putea începe să te urăsc pentru asta. Ajută-mă să învăţ valorile morale, adevărul, cinstea, încrederea, bunătatea, iubirea.

Tu ştii că eu vin de la Dumnezeu, tot ce vine de la el nu are cum să nu fie bun. Nu mă face să mă simt vinovat pentru ceea ce sunt şi pentru că nu sunt aşa cum ai visat. Eu sunt copilul tău şi tu eşti părintele meu. Acceptă-mă şi iubeşte-mă aşa cum sunt!

PS: nu cunosc autorul, dar mi-a placut...

Craciun fericit tuturor!

Shhhht, moshu a venit, dar copiii inca mai dorm... Abia ii astept sa se trezeasca :)
Craciun fericit tuturor!

D-ale Ilincăi II

Ieri îi zic lui tata sa-mi dea cheia de la beci să-mi aduc o ceapă s-o mănânc cu ciorbă. Ilinca aude şi strigă după mine: "Să aduci o ceapă şi pentru fi-saaaaaaa!!!" Evident, a mâncat juma de ceapă cu ciorbă. Şi după amiază a mâncat şoricei. Nu, nu de-ăia de papă pisica ci piele de porc. Nu vrea să îi zică şorici. Îi zice ŞORICEI.

D-ale Ilincăi I

Ilinca e nervoasă pentru că mami şi tati o ceartă de mai bine de o oră pentru că NU VREA să ne ajute să facem ordine. Stă cu plapuma pe cap în vârful patului şi zice, furioasă şi încruntată, către mami şi tati cei răi care o chinuie şi o agresează verbal:
- Să ştiţi ca pot să fiu bună, dar uneori pot să fiu şi ADRESIVĂ!!! (nota autorului: a vrut să zică "agresivă")
Mrrrrr.....

Ilinca o strigă pe mami să-i arate ceva. Mami zice:
- Ilinca, nu pot să vin chiar acum, spăl toaleta.
Ilinca, din puţul gândirii ei:
- Tati, eu când o să fiu mare o să-mi fac unghiile cu ojă şi nu o să bag mâna în toalete să le spăl.
Tati: aşa să-ţi ajute Dumnezeu, draga mea!

Ieri, în maşină, venind de la grădi:
- Mami, pentru serbare îmi trebuie o roşcovă!!!
- Ce e aia, Ilinca?
- O de-aia cu care baţi oamenii pe spate şi cânţi.
LOL
PS: îî trebuie, de fapt, o sorcovă.

A inceput

Ilinca Ioana creste:
- Tati maine iei salariul?
- Da
- TE IUBESC!!!