Virusi. A virusa. La multi ani, tati!

Ne-am virusat. Prima oara pe sezonul asta. Ca si anul trecut, primul virus al sezonului s-a dovedit a fi unul la stomac. Luca a inceput primul, asa ii sta bine unui barbat in devenire. Ne-am trezit sambata dimineata cu: "ma doare stomacuuuuuul, am crampeeeeee, imi vine sa vomiiiit..." Shit am zis eu, here we go again... Taman sambata cand aveam si concurs si baschet si petrecere si musafiri... Asta este... Ia la mama ligheanul, basculeaza. Ia la mama Espumisanul, poate mai trec crampele. Ia la mama ceaiul de menta si du-te macar la concurs. S-a dus baietelul si apoi am intrerupt activitatile. A zacut juma de zi, a mai basculat o data la lighean si gata. Pe seara a inceput sa ceara de mancare, deci am zis ca a cam trecut furia virusului. Duminica a inceput si don'soara, pe seara cu "ma doareeee burtaaaaaa. Deci nu merg maine la scoala, da?" Ia la mama picaturi de burta si niste ceai si mergi tu frumusel la scoala, ca nu-i grava treaba. Intre noi fie vorba, am zis ca se vaita fiindca il auzise si pe Luca si fiindca nu prea avea chef de mers la scoala. De dimineata toate bune, am plecat care pe unde am avut treaba. La 4 si 10 azi dupa amiaza ma suna fiica mea, posesoarea unui telefon mobil fara butoane, ca au cazut o parte din ele :)) "Mamiiiiii, ma doare burtaaaaa." Hai cu mama, stai blanda, zic, sa ne linistim. stai cuminte in pat ca vin in 10 minute. Ce s-o mai deranjeze pe bona sa-i spuna ca o doare burta, biata femeie nu prea stie pe unde-s medicamentele, e noua colaborarea cu noi. Am ajuns acasa, am gasit o fetita amarata cu dureri adevarate de burta de data asta. Asa ca a zacut pana pe la 6, timp in care s-a imprietenit cu ligheanul si cu buda. Si gata. Acu se joaca bine merci, vorbeste fara incetare, dupa ce a mancat niste piept de pui la teflon cu paine prajita si branza. Speram ca maine dimineata putem merge la scoala, ca tare ma scoate din circuit un episod de-asta in care incerc sa gasesc solutii la vesnica intrebare: ""cu cine las eu copil bolnav acasa?" Asteptam noi victime ale virusului, in speta eu. Si poate prietena Alexandra, care a fost la noi in vizita asta seara. Si poate mama Alexandrei, you'll never know. Sau poate scapam toate :)) Desi anul trecut nici eu n-am ratat deschiderea sezonului cu virusi, tot cu unul la stomac... Ce pacat ca nu e tati acasa, ca el sigur n-ar fi ratat un asemenea virus :)) Sunt preferatii lui astia la stomac... Anyway, la multi ani tati pentru maine, de ziua ta am fi putut sa-ti oferim un virus :)) Nu-i nimic, mai pastram si pentru cand o sa vii acasa, copiii nostri sunt o sursa nesecata... O sa ne rezumam la a te suna cu noaptea in cap si la a-ti canta la multi ani la telefon :))

3 mame si 4 copii

Asta e formula in care ne vom petrece weekendul :)) 3 mame si 4 copii, cu varste cuprinse intre 2 si 9 ani. Frumos, nu? :)) Asta seara mamele au reusit sa serveasca o cina linistita in timp ce 4 copii alergau de-a valma prin casa. Mi s-a parut un moment deosebit, sincer... Sa stam juma de ora la masa fara sa ne deranjeze nimeni. Acum, nu prea stiu eu ce parere au vecinii despre cei 4 copii din casa, dar pana duminica nu cred ca moare nimeni :) Vom vedea cine are nervii mai tari. Cea mai mare atentie trebuie s-o avem la locurile pe unde calcam. Daca nu calcam pe vreun copil, sigur o sa calcam pe vreo masinuta sau pe vreo piesa de lego. Prima victima a serii am fost Luca. A vrut sa se bage in pat si primul pas a fost peste o masinuta. Al doilea pe o piesa de lego :) Si s-a vaitat pana l-a luat somnul...

In alta ordine de idei, ma minunam asta seara ce program poate sa aiba un copil de 9 ani, adica Luca, intr-o prea frumoasa zi de sambata. La 8 jumate trebuie sa fie la scoala la un concurs. La 10 jumate merge la baschet. La 2 jumate merge la o petrecere. Dar o sa se descurce, o are pe mama lui sofer, stau la dispozitia lui toata ziua :)) Intre timp sper sa apuc ceva quality time cu celelalte 2 mame, prietenele mele, pe care nu le-am mai vazut demult.

din categoria "homemade"

homework

Sau despre cum isi face Luca temele :) Luca are de scris o compunere de cateva randuri despre cea mai draga fiinta din lume pentru el. Easy one, ar spune unii. Nu chiar, ar spune Luca. Daca scrie despre mami, poate se supara tati, daca scrie despre tati, poate se supara mami, gandeste cu glas tare baietelul de 9 ani. Il linistesc si-i spun ca nu e cu suparare, sa scrie fix despre cine vrea el. O alege, evident pe mami. De ce? intreb eu. Pentru ca TU m-ai nascut, raspunde el cu naturalete. Good, sa trecem la treaba. Incepe cu aplomb "Mama e cea mai draga fiinta din lume pentru mine. E frumoasa si are ochii caprui." Gata, inspiratia il paraseste brusc, a epuizat ideile. A comunicat ce era mai important. Ca-s cea mai importanta, mai frumoasa si am ochii caprui :)) Dar n-a umplut baietelul meu randurile... Nu mai are idei. Ce ne facem? O cheama pe sora de 6 ani. Care, intre noi fie vorba, sta fooooarte bine cu PRul. - Ilinca, ce mai scriu eu aici in compunerea asta despre mami, o intreaba el pe sor'sa. Ea se invarte prin camera si-i dicteaza cu repeziciune tot soiul de idei. El se enerveaza ca sor'sa vorbeste prea repede si ca nu poate sa scrie asa repede dupa dictarea ei :)) Rezultatul e urmatorul: "Ea este cea mai buna mamica pentru ca e buna cu noi. De aceea s-a inventat ziua mamei. Fara mama noi nu am fi trait" Scurt si la obiect.

Soarele meu

Ilinca mi-a facut o declaratie de dragoste deosebita aseara. Mi-a spus asa: mami, stii la ce m-am gandit eu dimineata cand eram noi toti in masina si radeam? (n.a. adica toata lumea era happy fara fitze si boticuri) Ca tu, mamica noastra, esti ca un soare pentru noi, pentru ca ne luminezi viata si drumul :)) (6 ani si o luna) Urmarea a fost ca azi de dimineata toata lumea era vesela si bine dispusa si asa ne-am inceput ziua toti 3...

Un baietel de 9 ani

Un baietel de 9 ani a fost foarte fericit de dimineata cand mami si sora lui i-au cantat "la multi ani" la ora 7 fara 10 dimineata. Si cand a suflat in lumanarea pusa pe un tort improvizat, adica pe un chec :))Era asa de fericit ca avea lacrimi in ochisori. Un baietel de 9 ani isi asteapta foarte fericit petrecerea de vineri dupa amiaza, la un loc de joaca. De fapt a fost singurul cadou de la mami si de la tati pe care si l-a dorit din tot sufletul tot anul si pe care il primeste pentru ca este un copil atat de bun, de intelegator si de ascultator. Un baietel de 9 ani care stie ca noi, mami si tati, am face orice pentru el. Si pentru ca azi implineste 9 ani, mami nu l-a mai certat ca si-a aruncat toate hainele gramada pe birou si ca s-a repezit direct la calculator inainte sa verifice daca are teme de facut si ce teme are de facut :)) O data in viata implineste 9 ani. De maine nu se mai iarta nimic :)) Acesta este baietelul de 9 ani de care va vorbeam eu: Baietelul de 9 ani si sora lui :)

Gaina, vaca, ciocolata si ouale kinder

Ieri mi s-au cerut oua kinder. Am zis pas, nu le capatati voi asa usor, trebuie sa munciti pentru ele. Le-am adus la cunostinta ca, daca in sapatama viitoare nu am nicio dimineata cu vaitaturi si boticuri, vineri dupa amiaza ma prezint la ei cu cate un ou kinder in dinti. Sincer, niciunul nu s-a aratat dispus sa faca un asemenea compromis doar pentru un amarat de ou kinder... Dar s-au gandit la asta, e clar. Asta seara am intrebat-o pe Ilinca daca s-a hotarat: vrea un on kinder vineri, sau nu? Razand mi-a zis ca maine ar vrea sa se trezeasca cu botic, macar maine, asa, de inceput de saptamana :)) Razand, i-am zis ca s-a lins pe bot de oul ala kinder promis. A zis ca nu-i nimic, o sa cumpere ciocolata multa, o sa hraneasca gainile bunicului si poate se indura alea sa faca direct oua kinder... Luca a aprobat-o frenetic, uimit de ideea surorii lui, desigur. Si daca tot o sa hranim gainile cu ciocolata, mai bine hranim si o vaca, sa ne dea direct lapte cu ciocolata. Deci, vineri dupa amiaza, sigur o sa am o economie de 7 lei la buget pentru ca nu mai apuc eu sa cumpar ouale alea de ciocolata. Mai bine incerc sa-mi pastrez zenul intact pentru vaitaturile ce or sa vina...

Cum nu am eu somn...

... duminica dimineata la 6 fara un sfert. Dupa ce m-am straduit sa adorm la loc vreo 20 de minute m-am ridicat din pat sa-mi fac macar o cafea, sa nu ma mai chinui. Pe balcon la bucatarie am dat nas in nas cu ea, luna plina. Mare, rotunda si stralucitoare, parca-mi face in ciuda. Ii fac si eu in ciuda cu o cafea mare si buna. Bauta intr-o alta ceasca decat cea pe care o folosesc in fiecare zi. Vineri dimineata, in masina, am avut un moment brusc de revelatie. Ilinca a crescut. Stiu, e hilara revelatia mea, dar asta este... E clar ca trece intr-o alta etapa de dezvoltare. Ilinca imi e tare draga pentru ca stie sa-si verbalizeze sentimentele. De mica a fost asa, ei i-a fost aproape tot timpul usor sa spuna: sunt trista pentru ca, sunt suparata pentru ca, sunt fericita pentru ca... Lui Luk nu i-a fost niciodata usor sa faca asta. Si pe ea o apreciez pentru asta. Insa acum a trecut intr-o etapa in care gaseste singura solutii pentru problemele ei. Dupa cum spuneam,vineri s-a trezit nervoasa. Nimic neobisnuit pana aici, asta se intampla destul de des. Si a stat ea asa suparata de cand a deschis ochisorii pana l-am dus impreuna pe Luk la scoala. Si, in masina,la semafor, a inceput sa vorbeasca cu mine: - Mami, eu am o cutiuta. (Am smtit ca are ceva important sa-mi spuna, asa ca am intrat rapid in jocul ei) - Ce tii in cutiuta, Ilinca? - Supararile. - Si ce fac ele acum? - Au iesit afara, cutiuta nu mai are capac. - Pune-i-l la loc, te rog frumos. Explica-le supararilor tale ca nu au ce face acum la noi, noi am decis sa ne bucuram ca e vineri azi :) - Dar nu vor sa intre!! - Indeasa capacul peste ele si arunca acea cutiuta intr-un colt! A imitat sunetul ala pe care il faci cand indesi un lucru undeva si a zambit fericita. - Gata, au plecat!!! Luca... Luca e baietelul mamii in continuare :)) Dar a inceput sa nu mai fie la fel de dispus sa ma ajute cu orice il rog. De fapt are perioade si perioade. Perioade in care nu mai scap de el de pe langa mine, cand vrea sa ajute cu orice, sa invete sa faca orice. Vrea sa calce, vrea sa spele vasele, vrea sa ajute la gatit. De fapt, e dispus sa faca orice este nou pentru el. Si perioade cand nu vrea sa faca nimic. Nu are chef sa ajute cu nimic, vrea doar sa fie lasat in pace, sa se joace la calculator, eventual :) E un baietel adevarat, desigur. Are momente cand parca nu isi gaseste locul. Parca nu mai are chef sa se joace cu masinutele. Dar nici nu-si gaseste o activitate care sa-i faca placere cu adevarat. Atunci navaleste peste mine in bucatarie. Are momente de relaxare in care asculta muzica la TV sau calculator la volum maxim. Sincer, pe mine ma enerveaza. Mereu m-au deranjat zgomotele puternice. Dar il las in pace, daca lui ii face placere. E impastiat si dezordonat, in mare parte a timpului. "Am uitat" e la mare moda zilele astea. Am uitat de teme, de lectia la engleza, am uitat sa-mi fac ghiozdanul, am uitat sa transcriu textul la romana. Am uitat sa-mi strang masa dupa ce am mancat, am uitat sa-mi duc sosetele la rufe murdare. Am uitat ca n-am voie sa ma bat cu sor-mea, am uitat, am uitat, am uitat... Dar cand am nevoie cu adevarat, stiu ca ma pot baza pe el. Intelege cand e o treaba serioasa la mijloc si cand trebuie sa se mobilizeze. Il vad si il simt ca e intre doua perioade din viata, parca e intre copilarie si o preadolescenta timpurie... Trebuie sa ma pun cu burta pe carte si sa mai citesc despre etapele ce vor veni, ma simt oarecum luata prin surprindere de noile tendinte din viata lui si psihologic vorbind nu-s pregatita :) Pentru ca, psihologic vorbind, nu vreau sa constientizez ca amandoi cresc... Sunt cei mai intelegatori copii pe care i-am vazut eu vreodata :) Sunt cei mai buni copii pe care i-as fi putut avea. Sunt copiii care ar renunta oricand la o jucarie, pentru un concediu sau o plimbare cine stie pe unde. Sunt copiii care apreciaza mai mult excursia pe undeva in detrimentul unor lucruri materiale. Si chestia asta nu poate decat sa ma bucure... Sunt copiii care ma provoaca zi de zi sa fiu mai buna, pentru ei. Sunt copiii care m-au invatat ca nu sunt perfecta, ca sunt doar un om. Sunt copiii care inteleg ca targetul unei zile mai grele sau obositoare este doar sa supravietuim :) Si ca maine putem sa facem chestii extra, de care sa ne bucuram cu adevarat. Sunt copiii care respecta regulile familiei pentru ca au inteles care ele ne ajuta sa ducem la capat fiecare zi din viata noastra. Dar stiu sa se bucure cu adevarat de o zi in care facem lucrurile anapoda pentru ca asa avem noi chef :) Sunt copiii care muncesc cot la cot cu mine in ziua de curatenie, pentru o portie delicioasa de gogosi :) Sunt niste copii minunati carora nu ezit sa le spun ca ii iubesce de 100 de ori pe zi si pe care nu ezit sa-i laud tot de atatea ori pe zi...

Sa stergem, praful, zic...

De pe blogul asta dat uitarii... Mi-am propus sa il sterg. Pentru ca e pacat sa nu mai scriu nimic despre copiii... O sa sterg praful, promit :)

Micul afacerist

Luca si Ilinca in vizita primesc fiecare cate 20 de lei sa-si ia ce vor ei. Ilinca, o domnisoara in devenire careia nu-i sade bine cu banii in portofelul turcoaz cu roz si plin de sclipici, hotaraste in Ikea ca vrea un morcov mare de plus. Perfect, zice mami, se incadreaza in buget. Lui Luca mami ii propune o lampa de birou, ar cam fi avut nevoie. Urmeaza urmatorul dialog intre mami si Luca:
- Luca, as zice sa luam o lampa de birou, uite, ai nevoie si oricum ai jucarii cu sacii. Hai sa luam ceva folositor.
- Nu vreau lampa de birou,n-am nevoie, nu vreau nimic de aici, imi tin banii in pusculita.
- Bine mami, atunci o sa iau lampa de birou si am s-o platesc din banii mei pentru ca ai nevoie de ea.

Cateva ore mai tarziu, in masina, in drum spre casa,Luca intreaba:
- Mami, cat a costat lampa de birou?
- 11,99 lei.
- Mami, mai ai bonul?
- Poftim, ia de-l citeste, daca nu ma crezi.
- Mami, m-am hotarat. Platesc lampa de birou din banii mei. Dar nu uita sa-mi dai restul, te rog. Sa-l pun la pusculita. :)))))

M-a umflat rasul si i-am explicat ca nu-i ajunge alocatia pe un an sa-si plateasca toata inghetata consumata de el in vara asta. Atunci a renuntat si la rest. :))